O dorinţă aprinsă îl ardea pe interior, în timp ce hoinărea fără stare prin univers. Auzise el, în ultima sa reîncarnare, despre o mamă care aducea pe lume agenţi ai schimbării. Vroia şi el să fie unul, deşi avusese multe vieţi înainte, nu făcuse mare lucru în nici una dintre ele.
Hotărât se duce la Dumnezeu să-i ceară o ultimă şansă de a fi fiinţă, dar una a acelei mame despre care auzise el multe lucruri. Îi se oferă acest lucru, dar este avertizat că nu toţi reuşesc, unii se vor pierde pe drum, iar ceilalţi nu sunt acceptaţi de însăşi cea care dă viaţă.
În toamna lui octombrie 2010 mă năşteam într-o familie pe nume AIESEC, împreună cu alţi câţiva fraţi şi câteva surori. Încă din prima zi ne-a fost prezentată casa şi cum merg lucrurile în ea.
Fraţii mai mari au sărit imediat în ajutor răspunzând întrebărilor celor nou-născuţi cu un entuziasm aparte. Încet, încet am început să-i cunosc pe toţi din familie şi rolul lor în această casă. În scurt timp am aflat că de fapt nu sunt toţi aici. Unii dintre ei sunt plecaţi la rudele mai mari în ţări străine, pentru a învăţa câte ceva de la ei, iar când se vor întoarce ne vor împărtăşi şi nouă din experienţa lor.
Am învăţat că unii dintre fraţii mai mari nu au foarte multe priorităţi în plus faţă de cei mici, şi că dacă vrei să schimbi ceva în casă : „un bec, un covor, sau să te aventuriezi la cumpărături ori la dus gunoiul” o poţi face dacă demonstrezi că eşti în stare.
Aici munceşti încă de mic, greşeşti, înveţi, pierzi şi te ridici din nou, iar în final când vei fi suficient de matur să părăseşti familia şi să mergi pe drumul tău, recompensa non-materială primită până acum se va transforma în ce vrei tu.
