We are the champions !!!

O nouă cursă este pe cale să inceapă. Se dă startul. Competitorii nu ştiu exact drumul până la final, dar cu toţii ştiu că nu va ieşi decât un singur campion. Singura lor şansă de a deveni cineva este de a-i întrece pe toţi ceilalţi adversari, de a lua cupa campionului.
Este o cursă lungă cu foarte mulţi competitori, probabil câteva mii, nimeni nu ştie exact numărul lor.
Nu există locul doi pe podium, iar pentru necâştigători nu mai este nimic după, se joacă cea mai grea carte: totul sau nimic.

Cu toţii suntem campioni. De ce? Pentru că am câştigat marele maraton.
Acela de a deveni fiinţă. Am învins în cursa spermatozoizilor şi am obţinut cupa vieţii.
Ce facem cu ea? Depinde de tine ce vrei să faci cu ea....

O versiune diferită de mit.

Poate cu toţii cunoaştem poveştile cu troli şi prinţese frumoase, în care acestea erau răpite şi ţinute prizoniere primind hrană cât să le ţină în viaţă, până când cineva venea în salvarea lor sau până se hotărau cum să o gătească (iar cum trolii nu erau creaturi prea inteligente, această hotărâre putea dura ani de zile) deşi nu ar fi exclus ca să o fi ţinut pe post de bibelou.

Poate cu toţii avem cunoştiinţe care au în casă animale de companie speriate de bombe cum ar fi şoricei/hamsteri/veveriţe/etc. Ca să îţi poţi permite să ţii un astfel de animal în casă trebuie în primul rând să deţii un acvariu sau o cuşcă. Acest animăluţ ţinut captiv într-un loc restrâns se aseamănă cu prinţesa din poveştile cu troli. Este ţinut captiv ca un prizonier fără nici o urmă de şansă a evadării şi fără nici un cavaler în căutarea lui, singura lui scăpare fiind somnul.

Dacă trolii nu au existat niciodată (deşi e doar un mit) ci doar noi oamenii suntem consideraţi diferitele creaturi care există în mituri, în ochii sau imaginaţia animăluţelor ?
Dacă acel şoricel mă vede pe mine bau bau-ul infiorător, dacă se aşteaptă ca eu să îl gătesc ? Toate acestea ar însemna că trăieşte în coşmar continuu, chiar dacă el încearcă să se adapteze în peştera mea şi cuşca lui neputând face altceva, iar până la sfârşitul vieţii lui crede că eu încă nu m-am decis cum să îl gătesc, ultimul lui suflu fiind gătirea.
Dacă toatea acestea ar fi adevărate în mintea unui animal, asta înseamnă că unul din ei a învăţat să scrie rupestru şi să gândescă şi că el sau ei au creat miturile pe care noi oamenii le citim mai mult sau mai puţin astăzi imaginându-ne ce teribile creaturi erau trolii, nu-i aşa ?
Poate că din cauza asta nu au grai animalele sau că de asta nu (mai) gândesc, să nu mai aibă nimeni în afară de propria rasă ce le spune oamenilor de faptele şi răutatea lor ... acum trebuie să ne dăm seama singuri.

My name is ...

Numele...cu toţii ştim ce este şi cu toţii purtăm aşa ceva chiar de înainte de a ne fi născut, iniţial doar unul, dar în timp, printre nehotărâri multiple şi plăcerea auditivă de a suna bine, primim şi prenumele nu cu mult înaintea ieşirii noastre din "ou".
Urmează apoi tot feluri de alinturi şi stâlciri ale lui, încât ajungi să stai cu buletinul în mână să confirmi dacă te cheamă aşa sau nu.

Dupa aceea ajungi la şcoală, unde toată clasa izbucneşte în râs când te prezinţi profesorului şi ai un nume de legumă, animal sau armă de foc ; şi cu toate astea faci parte dintre cei norocoşi. Problemele intervin atunci când ai un complex de inferioritate în pronunţia unei litere precum : R/S/bâlbâială/etc., iar după ce eşti rugat de 10 ori, printre hlizirile din clasă, de profesor să repeţi ce ai spus în timp ce el încearcă să-şi dea seama dacă te intitulezi Radoi/Răţoi/Hadoi/Adoi/bla-bla, îţi bagi piciorul şi îi scrii pe o foaie cum te numeşti. Eventual mai poţi încerca să-i spui (deşi nu ştiu dacă funcţionează asta) că litera cu care începe urmează după o alta în alfabet (aici fiind vorba de fiecare persoană în parte şi cartea ei de identitate).

Problema asta nu intervine numai la şcoală, ea apare cam peste tot unde este necesară notarea numelui tău. De cele mai multe ori sfârşeşti în a-i oferi buletinul persoanei pentru înţelegere concretă.

Ce ne facem, însă, când sunt mai multe persoane cu nume identice? Mi se pare bizar să ştii că mai sunt oameni strigaţi la fel ca tine , dar total diferiţi.Dar atunci când ai ghinionul de a avea mai mult de 2-3 prenume ? Eşti întrebat de toţi cum de te-ai ales cu această înşiruire, iar după miile de explicaţii oferite fiecăruia în parte ajungi să-ţi doreşti un simplu apelativ sau poate chiar un simplu număr.

Nu ar fi mai uşor să avem numere în loc de nume? Eventual ca cele ale maşinilor însoţite de iniţiale?
Nu ţi-ar fi mai uşor să te prezinţi pe unde duci ? Răspunsul meu este DA ! Ar fi, dacă treci peste complexul că sună ca un subiect al unui experiment sau ca al unui deţinut al unei închisori. Pentru că mulţi s-ar opri aici... dar întreabă-te cum trece cel cu numele de legumă, instrument muzical, obiect sau animal peste acest complex?