Poate cu toţii cunoaştem poveştile cu troli şi prinţese frumoase, în care acestea erau răpite şi ţinute prizoniere primind hrană cât să le ţină în viaţă, până când cineva venea în salvarea lor sau până se hotărau cum să o gătească (iar cum trolii nu erau creaturi prea inteligente, această hotărâre putea dura ani de zile) deşi nu ar fi exclus ca să o fi ţinut pe post de bibelou.
Poate cu toţii avem cunoştiinţe care au în casă animale de companie speriate de bombe cum ar fi şoricei/hamsteri/veveriţe/etc. Ca să îţi poţi permite să ţii un astfel de animal în casă trebuie în primul rând să deţii un acvariu sau o cuşcă. Acest animăluţ ţinut captiv într-un loc restrâns se aseamănă cu prinţesa din poveştile cu troli. Este ţinut captiv ca un prizonier fără nici o urmă de şansă a evadării şi fără nici un cavaler în căutarea lui, singura lui scăpare fiind somnul.
Dacă trolii nu au existat niciodată (deşi e doar un mit) ci doar noi oamenii suntem consideraţi diferitele creaturi care există în mituri, în ochii sau imaginaţia animăluţelor ?
Dacă acel şoricel mă vede pe mine bau bau-ul infiorător, dacă se aşteaptă ca eu să îl gătesc ? Toate acestea ar însemna că trăieşte în coşmar continuu, chiar dacă el încearcă să se adapteze în peştera mea şi cuşca lui neputând face altceva, iar până la sfârşitul vieţii lui crede că eu încă nu m-am decis cum să îl gătesc, ultimul lui suflu fiind gătirea.
Dacă toatea acestea ar fi adevărate în mintea unui animal, asta înseamnă că unul din ei a învăţat să scrie rupestru şi să gândescă şi că el sau ei au creat miturile pe care noi oamenii le citim mai mult sau mai puţin astăzi imaginându-ne ce teribile creaturi erau trolii, nu-i aşa ?
Poate că din cauza asta nu au grai animalele sau că de asta nu (mai) gândesc, să nu mai aibă nimeni în afară de propria rasă ce le spune oamenilor de faptele şi răutatea lor ... acum trebuie să ne dăm seama singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu