Trecut-au anii...

    Trecut-au anii ca vântul care-mi şuieră la geam. Douăzeci şi unu... şi nu Blackjack, ci atâţia am împlinit anul acesta. Dacă întrebarea este: „Ţi se par mulţi sau puţini?” atunci nu am răspuns pentru ea. Cântărind tot ceea ce am făcut în anii ce au trecut constat că nu ştiu ce să pun în balanţă... Bunătate vs Răutate? Bucurie vs Tristeţe? Raţional vs Instinctual? Iubire vs Ură? Cred că dualitatea lor mereu va exista în mine, în oameni... Deşi nu regret nimic acum, sunt lucruri pe care cu siguranţă le-aş face diferit, dar casetofonul nu-mi permite să derulez înapoi. Încercând să-mi amintesc cum îmi vedeam viitorul prin ochii unui copil îmi dau seama că era altfel, în el existau alte lucruri, alte prietenii, alte percepţii, altă carieră, altă facultate, alt viitor, altă lume... De ce ne schimbăm oare atât de mult pe parcurs ce creştem? Vrem alte lucruri comparativ cu ceea ce ne doream când eram mici? Să fie oare conştientizarea anumitor dorinţe reale şi experienţa trăită? Sau doar simplul fapt că nu ne-am dorit cu adevărat ca visele noastre de copil să se-nplineanească?