Plouă mărunt şi rar. Îţi atrage atenţia ochilor câte un strop. Unul care în viteza lui către necunoscut se descompune uşor, aruncând particule în toate direcţiile. Renunţă uşor la greutate, la inimă, la suflet şi într-un final se stinge. Se combină cu infinitul lumilor, devenind omniprezent, dar, nu înainte de a face oamenii să spere, să creadă mai mult şi să viseze cu ochii deşchişi. Câte lucruri minunate poate aduce un singur strop unui om, unei culturi, unei nopţi senine. Vântul suieră uşor, vârcolacii se îndrăgostesc de lună, îndrăgostiţilor le cresc coliere de fluturaşi, cerul dansează cu stropii de lumină, ploaie de stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu